convulsiona (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONVULSIONÁ, convulsionez, vb. I.
Refl. A avea convulsii, spasme; a se zvârcoli, a se încorda. [
Pr.:
-si-o-] – Din
fr. convulsionner.convulsiona (Dicționar de neologisme, 1986)CONVULSIONÁ vb. I. refl. A avea convulsii; a se zvârcoli; a se încorda; a se convulsa. [Pron.
-si-o-. / < fr.
convulsionner].
convulsiona (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONVULSIONÁ vb. refl. a avea convulsii; a se convulsa. (< fr.
convulsionner)
convulsiona (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!convulsioná (a se ~) (-si-o-) vb. refl.,
ind. prez. 3
se convulsioneázăconvulsiona (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONVULSIONÁ, convulsionez, vb. I.
Refl. A avea convulsii, spasme; a se zvârcoli, a se încorda, a se convulsa. [
Pr.:
-si-o-] — Din
fr. convulsionner.