convulsiv - explicat in DEX

convulsiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONVULSÍV, -Ă, convulsivi, -e, adj. Care se referă la convulsii; care provoacă convulsii, caracterizat prin convulsii, însoțit de convulsii. ◊ Tuse convulsivă = boală infecto-contagioasă, frecventă la copii, caracterizată prin accese de tuse spasmodică, de o mare violență; tuse măgărească. – Din fr. convulsif.

convulsiv (Dicționar de neologisme, 1986)
CONVULSÍV, -Ă adj. Care produce, care se manifestă prin convulsii, cu convulsii. ◊ Tuse convulsivă = boală infecțioasă, care se manifestă mai ales la copii, caracterizată prin tuse puternică cu convulsii; tuse măgărească. [< fr. convulsif].

convulsiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONVULSÍV, -Ă adj. care produce, care se manifestă prin convulsii. ♦ tuse ~ă = boală infecțioasă la copii care se manifestă prin tuse puternică cu convulsii. (< fr. convulsif)

convulsiv (Dicționaru limbii românești, 1939)
*convulsív, -ă adj. (d. convulsiune; fr. convulsif). Med. Însoțit de convulsiunĭ: tuse convulsivă (pop. tuse măgărească).

convulsiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
convulsív adj. m., pl. convulsívi; f. convulsívă, pl. convulsíve

convulsiv (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
convulsiv a. 1 care e de natura convulsiunilor; 2. însoțit de convulsiuni: tuse convulsivă.

convulsiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONVULSÍV, -Ă, convulsivi, -e, adj. Care se referă la convulsii; care provoacă convulsii, caracterizat prin convulsii, însoțit de convulsii. ◊ Tuse convulsivă = boală infecto-contagioasâ, frecventă la copii, caracterizată prin accese de tuse spasmodică, de o mare violență; tuse măgărească. — Din fr. convulsif.