convulsiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONVULSIÚNE s. f. v. convulsie.convulsiune (Dicționar de neologisme, 1986)CONVULSIÚNE s.f. v.
convulsie.
convulsiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*convulsiúne f. (lat.
convúlsio, -ónis, d.
con-véllere, -vúlsum, a zmulge [!]. V.
revulsiune).
Med. Contracțiune violentă și involuntară a mușchilor, cîrcel:
convulsiunile morțiĭ. Zvîrcolire produsă de o durere fizică orĭ morală.
Fig. Dezordinĭ în stat:
convulsiunile Rusiiĭ în timpu războĭuluĭ mondial.convulsiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)convulsiune f.
1. contracțiune bruscă și involuntară a mușchilor;
2. pl.
fig. mișcări violente și dezordonați cauzate de pasiuni:
convulsiuni de desperare; 3.turburări profunde ce agită Statele.
convulsiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONVULSIÚNE s. f. v. convulsie.