convulsie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONVÚLSIE, convulsii, s. f. 1. Contracție bruscă, involuntară, prelungită a musculaturii unui segment corporal sau a întregului corp; spasm.
2. Fig. Frământare, zvârcolire, încordare. [
Var.:
convulsiúne s. f.] – Din
fr. convulsion, lat. convulsio, -onis.convulsie (Dicționar de neologisme, 1986)CONVÚLSIE s.f. 1. Contractare involuntară, bruscă și repetată a mușchilor; spasm.
2. (
Fig.) Zvârcolire; frământare, încordare. [Gen.
-iei, var.
convulsiune s.f. / cf. fr.
convulsion, lat.
convulsio].
convulsie (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONVÚLSIE s. f. 1. contracție involuntară, bruscă și repetată a mușchilor; spasm. 2. (fig.) frământare, zvârcolire. (< fr.
convulsion, lat.
convulsio)
convulsie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)convúlsie (-si-e) s. f.,
art. convúlsia (-si-a), g.-d. art. convúlsiei; pl. convúlsii, art. convúlsiile (-si-i-)convulsie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONVÚLSIE, convulsii, s. f. 1. Contracție bruscă, involuntară, prelungită a musculaturii unui segment corporal sau a întregului corp; spasm.
2. Fig. Frământare, zvârcolire, încordare. [
Var.:
convulsiúne s. f.] — Din
fr. convulsion, lat. convulsio, -onis.