convexitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONVEXITÁTE, convexități, s. f. Însușirea de a fi convex; suprafață, formă, parte convexă (a unui lucru); proeminență, umflătură. – Din
fr. convexité, lat. convexitas, -atis.convexitate (Dicționar de neologisme, 1986)CONVEXITÁTE s.f. Însușirea de a fi convex; suprafață bombată ieșită în afară, convexă. [Cf. fr.
convexité, lat.
convexitas].
convexitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONVEXITÁTE s. f. însușirea de a fi convex; suprafață bombată în afară; umflătură, proeminență. (< fr.
convexité, lat.
convexitas)
convexitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*convexitáte f. (lat.
convéxitas, -átis). Proprietatea de a fi convex. Parte convexă, bulbucătură.
convexitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)convexitáte s. f.,
g.-d. art. convexitắții; pl. convexitắțiconvexitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)convexitate f. starea lucrului convex.
convexitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONVEXITÁTE, convexități, s. f. Însușirea de a fi convex; suprafață, formă, parte convexă (a unui lucru); proeminență. — Din
fr. convexité, lat. convexitas, -atis.