contuziune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTUZIÚNE s. f. v. contuzie.contuziune (Dicționar de neologisme, 1986)CONTUZIÚNE s.f. v.
contuzie.
contuziune (Dicționaru limbii românești, 1939)*contuziúne f. (lat.
contúsio, -ónis. V.
contundent). Rană, vînătaĭe, lovitură, vătămare produsă de un corp contundent. – Și
-úzie.contuziune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)contuziune f. vătămare produsă de un corp contundent.
contuziune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONTUZIÚNE s. f. v. contuzie.