contuzie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTÚZIE, contuzii, s. f. Traumatism provocat prin lovire cu un obiect dur, care constă în strivirea țesuturilor profunde, fără ruperea tegumentului. [
Var.:
contuziúne s. f.] – Din
fr. contusion, lat. contusio, -onis.contuzie (Dicționar de neologisme, 1986)CONTÚZIE s.f. Leziune provocată prin lovire. [Gen.
-iei, var.
contuziune s.f. / cf. fr.
contusion, lat.
contusio].
contuzie (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONTÚZIE s. f. leziune tisulară provocată prin lovire. (< fr.
contusion, lat.
contusio)
contuzie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)contúzie (-zi-e) s. f.,
art. contúzia (-zi-a), g.-d. art. contúziei; pl. contúzii, art. contúziile (-zi-i-)contuzie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONTÚZIE, contuzii, s. f. Traumatism provocat prin lovire cu un obiect dur, care constă în strivirea țesuturilor profunde, fără ruperea tegumentului. [
Var.:
contuziúne s. f.] — Din
fr. contusion, lat. contusio, -onis.