contuziona (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTUZIONÁ, contuzionez, vb. I.
Tranz. A produce, a provoca o contuzie. [
Pr.:
-zi-o-] – Din
fr. contusionner.contuziona (Dicționar de neologisme, 1986)CONTUZIONÁ vb. I. tr. A produce, a provoca o contuzie. [Pron.
-zi-o-. / < fr.
contusionner].
contuziona (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONTUZIONÁ vb. tr. a provoca o contuzie. (< fr.
contusionner)
contuziona (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)contuzioná (a ~) (rar)
(-zi-o-) vb.,
ind. prez. 3
contuzioneázăcontuziona (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONTUZIONÁ, contuzionez, vb. I.
Tranz. A produce, a provoca o contuzie. [
Pr.:
-zi-o-] — Din
fr. contusionner.