conul(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) CÓNUL, s. m. art. v. cucon.
conul(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) *cónul (+ s. propriu m.) (înv., fam.) s. m. art., voc. coáne