conturare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTURÁRE, conturări, s. f. Acțiunea de
a (se) contura. –
V. contura.conturare (Dicționar de neologisme, 1986)CONTURÁRE s.f. Acțiunea de a (se) contura și rezultatul ei. [<
contura].
conturare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)conturáre s. f.,
g.-d. art. conturắrii; pl. conturắriconturare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONTURÁRE, conturări, s. f. Acțiunea de
a (se) contura. —
V. contura.