contura - explicat in DEX

contura (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONTURÁ, conturez, vb. I. 1. Tranz. A schița, a trasa conturul unui obiect. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) închega în forme precise; a (se) preciza. – Din contur.

contura (Dicționar de neologisme, 1986)
CONTURÁ vb. I. tr. A da, a preciza conturul unui corp, al unui obiect. ♦ tr., refl. (Fig.) A (se) închega în forme precise; a (se) preciza. [< contur, cf. fr. contourner].

contura (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONTURÁ vb. I. tr. 1. a conturna. II. tr., refl. (fig.) a (se) închega în forme precise; a (se) preciza. (< contur)

contura (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
conturá (a ~) vb., ind. prez. 3 contureáză

contura (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONTURÁ, conturez, vb. I. 1. Tranz. A schița, a trasa conturul unui obiect. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) închega în forme precise; a (se) preciza. — Din contur.