contumacie - explicat in DEX

contumacie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONTUMACÍE s. f. Absență nejustificată de la judecată a inculpatului ◊ Loc. adv. În contumacie = în lipsă, fără a fi fost prezent la proces. – Din fr. contumace, lat. contumacia.

contumacie (Dicționar de neologisme, 1986)
CONTUMACÍE s.f. Absență a unui inculpat de la judecată. ◊ În contumacie = în lipsă. [Gen. -iei. / cf. it. contumacia, fr. contumace, lat. contumacia – nesupunere].

contumacie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONTUMACÍE s. f. absență a unui inculpat de la judecată. ♦ în ~ = în lipsă. (< fr. contumace, lat. contumacia)

contumacie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*contumácie f. (lat. contumacia). Refuz, lipsa de comparațiune la judecată într´o afacere criminală. – Și -acíe.

contumacie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
contumacíe s. f., art. contumacía, g.-d. contumacíi, art. contumacíei

contumacie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONTUMACÍE s. f. Absență nejustificată de la judecată a inculpatului. ◊ Loc. adv. În contumacie = în lipsă, fără a fi fost prezent la proces. — Din fr. contumace, lat. contumacia.