controla (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTROLÁ, controlez, vb. I.
Tranz. 1. A supune controlului, a verifica.
2. A domina, a stăpâni. ♦
Tranz. și
refl. (Despre oameni) A-și dirija propriile gesturi și mișcări. – Din
fr. contrôler.controla (Dicționar de neologisme, 1986)CONTROLÁ vb. I. tr. 1. A exercita un control, a supune controlului.
2. tr. A domina, a supune, a ține sub control.
3. refl. (
Despre oameni) A-și stăpâni gesturile, mișcările. [< fr.
contrôler].
controla (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONTROLÁ vb. I. tr. 1. a exercita un control. 2. a domina, a supune, a ține sub control; a supraveghea. II. refl. (despre oameni) a-și stăpâni mișcările, manifestările. (< fr.
contrôler)
controla (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)controlá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
controleázăcontrolà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)controlà v.
l. a verifica;
2. fig. a critica.
controla (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONTROLÁ, controlez, vb. I.
Tranz. 1. A supune controlului; a verifica.
2. A ține sub control, a domina. ♦
Tranz. și
refl. (Despre oameni) A-și dirija propriile gesturi și mișcări. — Din
fr. contrôler.