control - explicat in DEX

control (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONTRÓL, controale, s. n. 1. Analiză permanentă sau periodică a unei activități, a unei situații etc. pentru a urmări mersul ei și pentru a lua măsuri de îmbunătățire. ◊ Lucrare de control = lucrare scrisă prin care se verifică periodic cunoștințele elevilor sau ale studenților. Cifră de control = exponent care indică limitele cantitative ale producției. Punct de control = loc fix (la marginea unui oraș, a țării etc.) unde organele autorității supraveghează îndeplinirea formalităților legale de către cei care trec. Control obștesc = formă de control social, specifică țărilor socialiste, care se exercită de către masele largi de oameni ai muncii și de reprezentanții organizațiilor de masă și obștești. ♦ Supraveghere continuă (morală sau materială); stăpânire, dominație. ♦ Putere de dirijare a propriilor sale gesturi și mișcări. 2. Instituție sau grup de persoane care supraveghează anumite activități. 3. (La pl.) Registru de evidență a personalului (și animalelor) unei unități militare. – Din fr. contrôle.

control (Dicționar de neologisme, 1986)
CONTRÓL s.n. 1. Verificare, analiză permanentă sau periodică a unei activități pentru a urmări mersul ei și pentru a lua măsuri de îmbunătățire. ♦ Supraveghere continuă (morală sau materială); stăpânire. ♦ Putere de dirijare a propriilor gesturi și mișcări. ◊ Cifră de control = exponent care indică limitele cantitative ale producției. 2. Instituție însărcinată cu supravegherea unor activități. 3. (La pl.) Registru de evidență a personalului (și animalelor) unei unități militare. [Pl. -oale, -oluri. / < fr. contrôle].

control (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
contról (-luri), s. n. – Analiză a unei activități, inspecție, verificare. – Var. (Trans.) controlă. Fr. contrôle, și în Trans. din germ. Kontrolle. – Der. controla, vb. (a supune controlului; a verifica; a inspecta); controlor (var. înv. controler), s. m., din fr. contrôleur (sec. XVIII).

control (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONTRÓL s. n. 1. verificare a unei activități pentru a urmări mersul ei și pentru a lua măsuri de îmbunătățire. ♦ cifră de ~ = exponent care indică limitele cantitative ale producției; lucrare de ~ = lucrare scrisă prin care se verifică periodic cunoștințele elevilor și studenților. ◊ urmărire a funcționării unui sistem tehnic, proces tehnologic etc. ◊ supraveghere continuă (morală sau materială). 2. stăpânire. ◊ dirijare a propriilor mișcări și manifestări. 3. instituție însărcinată cu supravegherea unor activități. 4. (pl.) registru de evidență a personalului (și a animalelor) unei unități militare. (< fr. contrôle)

control (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
CONTRÓL (‹ fr.) s. n. 1. Verificare permanentă, periodică sau inopinată, făcută într-un domeniu oarecare cu scopul de a cunoaște realitățile și modul cum se desfășoară activitatea îm domeniul respectiv spre a preîntîmpina sau a lichida eventualele lipsuri și a îmbunătăți activitatea. ◊ Lucrare de c. = lucrare scrisă prin care se verifică periodic cunoștințele elevilor și ale studenților. ◊ (Dr.) Drept de c. = dreptul unor organe competente de a verifica, potrivit legii, temeinicia și legalitatea hotărîrilor pronunțate de un organ de jurisdicție (ex. c. asupra hotărîrilor arbitrale). ◊ C. financiar-bancar = control exercitat permanent de organele financiare ((superioare și locale), ce are ca scop respectarea legalității fiscale, cunoașterea modului cum sînt gospodărite mijloacele materiale și financiare, cum sînt realizate obiectivele de consolidare a echilibrului financiar, monetar și valutar al economiei naționale. ◊ C. tehnic de calitate = verificarea, efectuată de organe de specialitate, privind calitatea materiilor prime și a materialelor, respectarea în procesul de producție a documentației tehnice și a tehnologiei de fabricație, calitatea produselor finite, omologarea produselor etc. ◊ C. sanitar = control efectuat de organele medicale de specialitate pentru stabilirea stării igienice și sanitare a alimentelor, locuințelor, întreprinderilor etc. ◊ C. fitosanitar = control efectuat asupra culturilor agricole, plantațiilor și produselor agricole pentru a constata starea lor de sănătate. ♦ (TEHN.) Urmărirea funcționării unui sistem tehnic, unui proces tehnologic etc. prin măsurarea directă sau indirectă a mărimilor care caracterizează sau de care depinde funcționarea acestuia. ♦ Supraveghere continuă (materială și morală); stăpînire, dominație. ♦ Verificare, dirijare a propriilor mișcări și manifestări. 2. Organ care are însărcinarea de a face control. 3. (Impr.) Comandă, reglaj. ◊ C. automat = reglaj automat.

control (Dicționaru limbii românești, 1939)
*contról n., pl. urĭ saŭ oale (fr. contrôle, din contre-rôle, d. contre, contra, și rôle, rol, condică). Verificare (pl. urĭ): controlu caseĭ de banĭ. Registru p. a verifica alt registru (pl. oale). Marcă tipărită pe obĭectele de metal prețios (pl. oale). Starea nominală a persoanelor care țin de un corp: ofițer șters din controalele armateĭ.

control (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
contról s. n., pl. controále

control (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
control n. 1. registru ce servă a verifica un altul; 2. verificare: dreptul de control.

control (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONTRÓL, controale, s. n. 1. Verificare permanentă sau periodică a unei activități, a unei situații etc., pentru a urmări mersul ei și pentru a lua măsuri de îmbunătățire. ◊ Lucrare de control = lucrare scrisă prin care se verifică periodic cunoștințele elevilor sau ale studenților. Cifră de control = exponent care indică limitele cantitative ale producției. Punct de control = loc fix (la marginea unui oraș, a țării etc.) unde organele autorității supraveghează îndeplinirea formalităților legale de către cei care trec. (Ieșit din uz) Control obștesc = formă de control social, specifică țărilor socialiste. ♦ Supraveghere continuă (morală sau materială); stăpânire, dominație. ♦ Verificare, dirijare a propriilor gesturi și mișcări. 2. Instituție sau grup de persoane care supraveghează anumite activități. 3. (Impr.) Comandă, reglaj. 4. (La pl.) Registru de evidență a personalului (și animalelor) unei unități militare. — Din fr. contrôle.