contribuțiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTRIBUȚIÚNE s. f. v. contribuție.contribuțiune (Dicționar de neologisme, 1986)CONTRIBUȚIÚNE s.f. v.
contribuție.
contribuțiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*contribuțiúne f. (lat.
con-tribútio, -ónis). Acțiunea de a contribui. Participare la o cheltuĭală, la o sarcină comună. Bir, impozit, dare.
A pune la contribuțiune, a face să contribuĭe, să ajute.
Contribuțiune directă, care te atinge direct, ca fonciaru, patenta.
Contribuțiune indirectă, care e pusă pe băuturĭ, tutun, timbru, vamă. – Și
-úție.contribuțiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONTRIBUȚIÚNE s. f. v. contribuție.contribuțiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)contribuți(un)e f. ceea ce fiecare dă din parte-i la o cheltuială sau sarcină comună;
contribuțiuni directe, cari lovesc direct persoana și averea contribuabilului, ca foncieră, dare personală, șosele, patentă, licență de băuturi spirtoase;
contribuțiuni indirecte, cari lovesc obiectele de consumațiune, ca impozite pe băuturi, tutun, timbru, vamă.