contribuție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTRIBÚȚIE, contribuții, s. f. 1. Parte cu care cineva participă la o acțiune sau la o cheltuială comună; aport. ♦
Expr. A pune la contribuție = a folosi, a solicita capacitatea cuiva sau a ceva la o acțiune.
2. Impozit; bir. [
Var.: (
înv.)
contribuțiúne s. f.] – Din
fr. contribution, lat. contributio, -onis.contribuție (Dicționar de neologisme, 1986)CONTRIBÚȚIE s.f. 1. Parte, sumă cu care se contribuie la o cheltuială sau la o acțiune comună; aport. ◊
A pune la contribuție = a folosi capacitatea cuiva (sau a ceva) într-o acțiune.
2. (
Jur.; la pl.) Sumă de bani pe care un stat învins este obligat s-o plătească unui stat învingător în temeiul unui tratat de pace, depășind pagubele cauzate de război.
3. Impozit. [Gen.
-iei, var.
contribuțiune s.f. / cf. fr.
contribution, it.
contribuzione, lat.
contributio].
contribuție (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONTRIBÚȚIE s. f. 1. parte cu care se contribuie la o acțiune, la o cheltuială comună; aport. ♦ a pune la ~ = a folosi capacitatea cuiva (sau a ceva) într-o acțiune. 2. (jur.; pl.) sumă de bani pe care un stat învins este obligat s-o plătească unui stat învingător în temeiul unui tratat de pace, depășind pagubele cauzate de război. 3. impozit. (< fr.
contribution, lat.
contributio)
contribuție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)contribúție (-ți-e) s. f.,
art. contribúția (-ți-a), g.-d. art. contribúției; pl. contribúții, art. contribúțiile (-ți-i-)contribuție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONTRIBÚȚIE, contribuții, s. f. 1. Parte cu care cineva participă la o acțiune sau la o cheltuială comună; aport. ◊
Expr. A pune la contribuție = a folosi, a solicita capacitatea cuiva sau a ceva la o acțiune.
2. Impozit; bir. [
Var.: (
înv.)
contribuțiúne s. f.] — Din
fr. contribution, lat. contributio, -onis.