contravențiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTRAVENȚIÚNE s. f. v. contravenție.contravențiune (Dicționar de neologisme, 1986)CONTRAVENȚIÚNE s.f. v.
contravenție.
contravențiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*contravențiúne f. (
contra și lat.
ventio, venire; fr.
contravention. V.
invențiune). Infracțiune, acțiunea de a contraveni. – Și
-énție.contravențiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONTRAVENȚIÚNE s. f. v. contravenție.contravențiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)contravenți(un)e f. călcarea unei legi, ordonanțe, a unui regulament.