contravenient - explicat in DEX

contravenient (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONTRAVENIÉNT, -Ă, contravenienți, -te, s. m. și f. Persoană care săvârșește o contravenție. [Pr.: -ni-ent] – Din germ. Kontravenient. Cf. fr. contre-venant.

contravenient (Dicționar de neologisme, 1986)
CONTRAVENIÉNT, -Ă s.m. și f. Cel care contravine unor dispoziții oficiale. [Pron. -ni-ent. / după fr. contrevenant, cf. germ. Kontravenient].

contravenient (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONTRAVENIÉNT, -Ă s. m. f. cel care săvârșește o contravenție. (< germ. Kontraveninte, după fr. contrevennant)

contravenient (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
contraveniént (-ni-ent) s. m., pl. contraveniénți

contravenient (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
contravenient m. cel ce comite o contravențiune.

contravenient (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONTRAVENIÉNT, -Ă, contravenienți, -te, s. m. și f. Persoană care săvârșește o contravenție. [Pr.: -ni-ent] — Din germ. Kontravenient. Cf. fr. contre-venant.