contraveni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTRAVENÍ, contravín, vb. IV.
Intranz. A săvârși o abatere de la o lege, de la un regulament, de la regulile de conviețuire socială etc. – Din
fr. contrevenir.contraveni (Dicționar de neologisme, 1986)CONTRAVENÍ vb. IV. intr. A călca o regulă juridică, logică, morală etc. [P.i.
contravín. / cf. fr.
contrevenir, lat.med.
contravenire].
contraveni (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONTRAVENÍ vb. intr. a încălca o regulă juridică, logică, morală etc. (< fr.
contrevenir, lat.
contravenire)
contraveni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)contravení (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. contravín, 1
pl. contravením, imperf. 3
sg. contraveneá; conj. prez. 3
să contravínă; ger. contraveníndcontraveni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONTRAVENÍ, contravín, vb. IV.
Intranz. A săvârși o abatere de la o lege, de la un regulament, de la regulile de conviețuire socială etc. — Din
fr. contrevenir.contravenì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)contravenì v. a lucra în contra legii sau obligațiunii.