contratemă - explicat in DEX

contratemă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONTRATÉMĂ, contrateme, s. f. Melodie care se aude concomitent cu subiectul în timpul expunerii lui într-o lucrare polifonică; contrapunct (1), polifonie. – Din fr. contre-thème.

contratemă (Dicționar de neologisme, 1986)
CONTRATÉMĂ s.f. (Muz.) Melodie care se aude concomitent cu subiectul în timpul expunerii lui într-o lucrare polifonică; contrapunct (1). [Pl. -me. / cf. fr. contre-thème].

contratemă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONTRATÉMĂ s. f. melodie concomitentă cu tema în lucrările polifonice. (< fr. contre-thème)

contratemă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
contratémă s. f., g.-d. art. contratémei; pl. contratéme

contratemă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONTRATÉMĂ, contrateme, s. f. Melodie care se aude concomitent cu subiectul în timpul expunerii lui într-o lucrare polifonică; contrapunct (1), polifonie. — Din fr. contre-thème.