contratemă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTRATÉMĂ, contrateme, s. f. Melodie care se aude concomitent cu subiectul în timpul expunerii lui într-o lucrare polifonică; contrapunct (
1), polifonie. – Din
fr. contre-thème.contratemă (Dicționar de neologisme, 1986)CONTRATÉMĂ s.f. (
Muz.) Melodie care se aude concomitent cu subiectul în timpul expunerii lui într-o lucrare polifonică; contrapunct (
1). [Pl.
-me. / cf. fr.
contre-thème].
contratemă (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONTRATÉMĂ s. f. melodie concomitentă cu tema în lucrările polifonice. (< fr.
contre-thème)
contratemă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)contratémă s. f.,
g.-d. art. contratémei; pl. contratémecontratemă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONTRATÉMĂ, contrateme, s. f. Melodie care se aude concomitent cu subiectul în timpul expunerii lui într-o lucrare polifonică; contrapunct (
1), polifonie. — Din
fr. contre-thème.