contrariere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTRARIÉRE, contrarieri, s. f. Acțiunea de
a contraria și rezultatul ei. [
Pr.:
-ri-e-] –
V. contraria.contrariere (Dicționar de neologisme, 1986)CONTRARIÉRE s.f. Acțiunea de a contraria. [Pron.
-ri-e-. / <
contraria].
contrariere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)contrariére (-ri-e-) s. f.,
g.-d. art. contrariérii; pl. contrariéricontrariere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONTRARIÉRE, contrarieri, s. f. Acțiunea de
a contraria și rezultatul ei. [
Pr.:
-ri-e-] —
V. contraria.