contrariu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTRÁRIU, -IE adj.,
s. n. v. contrar.contrariu (Dicționar de neologisme, 1986)CONTRÁRIU s.n. Fiecare dintre cele două laturi, însușiri sau tendințe interne ale obiectelor și proceselor opuse unele altora. //
adj. v.
contrar. [< lat.
contrarius, cf. it.
contrario].
contrariu (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONTRÁRIU s. n. fiecare dintre cele două laturi, însușiri sau tendințe interne ale obiectelor, fenomenelor și proceselor opuse unele altora. (< lat.
contrarius)
contrariu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)contráriu (noțiune opusă) [
riu pron. ryu]
s. n.,
art. contráriul; pl. contrárii, art. contráriile (-ri-i-)contrariu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONTRÁRIU, -IE adj.,
s. n. v. contrar.