contramanda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTRAMANDÁ, contramandez, vb. I.
Tranz. A revoca un ordin, o dispoziție sau o hotărâre; a anula. ♦ A renunța la un proiect, la un plan, la o vizită etc. stabilite dinainte. – Din
fr. contremander.contramanda (Dicționar de neologisme, 1986)CONTRAMANDÁ vb. I. tr. A revoca, a anula un ordin, o dispoziție dată. [Cf. fr.
contremander].
contramanda (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONTRAMANDÁ vb. tr. a revoca, a anula un ordin, o dispoziție dată. (< fr.
contremander)
contramanda (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)contramandá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
contramandeázăcontramanda (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONTRAMANDÁ, contramandez, vb. I.
Tranz. A revoca un ordin, o dispoziție sau o hotărâre; a anula. ♦ A renunța la un proiect, la un plan, la o vizită etc. stabilite dinainte. — Din
fr. contremander.contramandà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)contramandà v. a revoca un ordin dat.