contramandare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTRAMANDÁRE, contramandări, s. f. Acțiunea de
a contramanda, –
V. contramanda.contramandare (Dicționar de neologisme, 1986)CONTRAMANDÁRE s.f. Acțiunea de a contramanda și rezultatul ei. [<
contramanda].
contramandare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)contramandáre s. f.,
g.-d. art. contramandắrii; pl. contramandắricontramandare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONTRAMANDÁRE, contramandări, s. f. Acțiunea de
a contramanda. —
V. contramanda.