contraepolet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTRAEPOLÉT, contraepoleți, s. m. (Ieșit din uz) Epolet fără franjuri. [
Pr.:
-tra-e-] – Din
fr. contre-épaulette.contraepolet (Dicționar de neologisme, 1986)CONTRAEPOLÉT s.m. (
Ieșit din uz) Epolet fără franjuri. [Cf. fr.
contre-épaulette].
contraepolet (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONTRAEPOLÉT s. m. epolet fără franjuri care, în ținuta de vară, înlocuia un epolet complet. (< fr.
contre- époulette)
contraepolet (Dicționaru limbii românești, 1939)*contraepolét m. și n., pl.
e (fr.
contre-épaulette). Epolet simplu (fără cĭucurĭ).
contraepolet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)contraepolét (
înv.)
s. m.,
pl. contraepoléțicontraepolet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONTRAEPOLÉT, contraepoleți, s. m. (Ieșit din uz) Epolet fară franjuri. [
Pr.:
-tra-e-] — Din
fr. contre-épaulette.