contradictorialitate - explicat in DEX

contradictorialitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONTRADICTORIALITÁTE s. f. Principiu fundamental al dreptului procesual, în temeiul căruia fiecare parte dintr-un proces este îndreptățită să i se comunice toate actele părții adverse și să discute în contradictoriu problemele care interesează soluționarea pricinii. [Pr.: -ri-a-] – Contradictoriu + suf. -alitate.

contradictorialitate (Dicționar de neologisme, 1986)
CONTRADICTORIALITÁTE s.f. (Jur.) Principiu de drept constând în obligația de a se face cunoscut părților învinuirile formulate împotriva lor și totodată dreptul acestora de a discuta în contradictoriu. [Pron. -ri-a-. / cf. it. contraddittorietà].

contradictorialitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONTRADICTORIALITÁTE s. f. principiu fundamental în dreptul civil, constând în obligația de a se face cunoscut părților învinuirile formulate împotriva lor și totodată dreptul acestora de a discuta în contradictoriu. (după it. contraddittorietà)

contradictorialitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
contradictorialitáte (-ri-a-) s. f., g.-d. art. contradictorialitắții

contradictorialitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONTRADICTORIALITÁTE s. f. Principiu fundamental al dreptului procesual, în temeiul căruia fiecare parte dintr-un proces este îndreptățită să i se comunice toate actele părții adverse și să discute în contradictoriu problemele care interesează soluționarea pricinii. [Pr.: -ri-a-] — Contradictoriu + suf. -alitate.