contraargument (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTRAARGUMÉNT, contraargumente, s. n. Argument care se opune altuia. – Din
fr. contre-argument.contraargument (Dicționar de neologisme, 1986)CONTRAARGUMÉNT s.n. Argument care se opune altuia. [Pron.
-tra-ar-. / cf. fr.
contre-argument].
contraargument (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONTRAARGUMÉNT s. n. argument care se opune altuia. (< fr.
contre-argument)
contraargument (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*contraargumént (-tra-ar-) s. n.,
pl. contraarguméntecontraargument (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONTRAARGUMÉNT, contraargumente, s. n. Argument care se opune altuia. Din
fr. contre-argument.