contopire - explicat in DEX

contopire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONTOPÍRE, contopiri, s. f. Acțiunea de a (se) contopi și rezultatul ei; fuziune. – V. contopi.

contopire (Dicționar de neologisme, 1986)
CONTOPÍRE s.f. Acțiunea de a se contopi și rezultatul ei. [< contopi].

contopire (Dicționaru limbii românești, 1939)
*contopíre f. Fuziune la un loc.

contopire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
contopíre s. f., g.-d. art. contopírii; pl. contopíri

contopire (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
contopire f. lucrarea de a contopi (la propriu și figurat), fuziune.

contopire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONTOPÍRE, contopiri, s. f. Acțiunea de a (se) contopi și rezultatul ei; fuziune. – V. contopi.