contor - explicat in DEX

contor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONTÓR, contoare, s. n. Aparat de măsurat cantitatea consumată de apă, de energie electrică, de gaze etc. într-un anumit timp; ceas (3). – Din fr. comptoir, germ. Kontor.

contor (Dicționar de neologisme, 1986)
CONTÓR s.n. Aparat care înregistrează cantitatea de apă, de energie electrică etc. consumată într-un anumit interval de timp. [Pl. -oare (s.m.) -ori. / < fr. compteur].

contor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONTÓR s. n. denumire dată unor aparate ori instrumente care măsoară, prin însumare sau înregistrare, elemente, operații sau semnale de aceeași natură. ◊ aparat care înregistrează consumul de apă, de gaze, de energie electrică etc. ♦ ~ de particule = detector de particule emise de un corp radioactiv. (după fr. compteur, germ. Kontor)

contor (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
CONTÓR (după fr. compteur) s. n. Instrument care măsoară, prin însumare sau integrare, numărul elementelor unei mulțimi de obiecte sau de fenomene, energia electrică absorbită, cantitatea de fluid scursă etc. într-un interval de timp dat. ◊ C. electric = contor care măsoară și înregistrează energia electrică absorbită de un receptor sau, în cazul circuitelor de curent continuu, sarcina electrică. ◊ C. de apă = apometru. ◊ C. de particule = dispozitiv pentru înregistrarea și numărarea particulelor elementare existente într-un mediu. ◊ C. Cerenkov = c. folosit pentru înregistrarea particulelor foarte rapide și determinarea energiei acestora, al cărui principiu de funcționare se bazează pe efectul Cerenkov. ◊ C. Geiger-Müller = c. utilizat pentru înregistrarea radiațiilor beta sau gama.

contor (Dicționaru limbii românești, 1939)
*contór n., pl. oare (fr. compteur, d. compter, a număra. V. cont). Aparat de măsurat distanțele, apa, gazu consumat ș. a. – Curat rom. măsurător, numărător.

contor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
contór (aparat de măsură) s. n., pl. contoáre

contor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONTÓR, contoare, s. n. Aparat de măsurat cantitatea consumată de apă, de energie electrică, de gaze etc. într-un anumit timp; ceas (3). — Din fr. comptoir, germ. Kontor.