contopi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTOPÍ, contopesc, vb. IV.
Refl. și
tranz. A (se) amesteca cu ceva, formând un singur tot; a (se) uni strâns, a (se) împreuna. –
Con1- +
topi (dupa
germ. zusammenschmelzen).
contopi (Dicționar de neologisme, 1986)CONTOPÍ vb. IV. refl. A se amesteca cu ceva, formând un tot; a se uni strâns. [<
con- +
topi, după lat.
confundere, fr.
confondre].
contopi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)contopí (-pésc, -ít), vb. – A amesteca formînd un singur tot, a uni, a împreuna, a amalgama. Format ca
fr. confondre, de la
vb. a topi, echivalent al lui
fondre. Apare începînd din 1860-70 (Odobescu, Hasdeu).
contopi (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONTOPÍ vb. tre., refl. a (se) amesteca cu ceva, formând un tot. (după fr.
confondre)
contopi (Dicționar de argou al limbii române, 2007)contopi, contopesc v. t. (deț.) 1. a consuma alimente în grabă.
2. a fuma o țigară în grabă.
contopi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)contopí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. contopésc, imperf. 3
sg. contopeá; conj. prez. 3
să contopeáscăcontopi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONTOPÍ, contopesc, vb. IV.
Refl. și
tranz. A (se) amesteca cu ceva, formând un singur tot; a (se) uni strâns, a (se) împreuna. —
Con1- + topi (după
germ. zusammenschmelzen).
contopì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)contopì v.
1. a topi la un loc cu altceva;
2. fig. a uni strâns. [Neologism modelat după lat.
confundere].