continuator - explicat in DEX

continuator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONTINUATÓR, -OÁRE, continuatori, -oare, s. m. și f. Persoană care continuă un lucru, o acțiune etc. începută de altul. [Pr.: -nu-a-] – Din fr. continuateur.

continuator (Dicționar de neologisme, 1986)
CONTINUATÓR, -OÁRE s.m. și f. Care continuă ceva început de altul. [Cf. fr. continuateur].

continuator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONTINUATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care continuă ceva început de altul. (< fr. continuateur)

continuator (Dicționaru limbii românești, 1939)
*continuatór, -oáre adj. Care continuă ceva.

continuator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
continuatór (-nu-a-) s. m., pl. continuatóri

continuator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
continuator m. cel ce continuă o lucrare începută de altul.

continuator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONTINUATÓR, -OÁRE, continuatori, -oare, s. m. și f. Persoană care continuă un lucru, o acțiune etc. începută de altul. [Pr.: -nu-a-] — Din fr. continuateur.