continuativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTINUATÍV, -Ă, continuativi, -e, adj. (Adesea adverbial) (Care se petrece) în mod continuu. [
Pr.:
-nu-a-] – Din
fr. continuatif.continuativ (Dicționar de neologisme, 1986)CONTINUATÍV, -Ă adj. Susceptibil de a continua. [Pron.
-nu-a-. / cf. fr.
continuatif].
continuativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONTINUATÍV, -Ă adj. (și adv.) în mod continuu. (< fr.
continuatif)
continuativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONTINUATÍV, -Ă, continuativi, -e, adj. (Adesea adverbial) (Care se petrece) în mod continuu. [
Pr.:
-nu-a-] — Din
fr. continuatif.