continuitate - explicat in DEX

continuitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONTINUITÁTE, continuități, s. f. Faptul de a fi continuu, starea a ceea ce este continuu. [Pr.: -nu-i-] – Din fr. continuité, lat. continuitas, -atis.

continuitate (Dicționar de neologisme, 1986)
CONTINUITÁTE s.f. Faptul de a fi continuu; legătură neîntreruptă. [Pron. -nu-i-. / cf. fr. continuité, lat. continuitas].

continuitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONTINUITÁTE s. f. 1. faptul, însușirea de a fi continuu. 2. (mat.) proprietate a unei funcții care poate trece de la o stare la alta, luând toate valorile intermediare. 3. categorie filozofică, desemnând distribuția și succesiunea neîntreruptă în spațiu și timp a structurii și dinamismului materiei. (< fr. continuité, lat. continuitas)

continuitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*continuitáte f. (lat. continúitas, -átis). Calitatea de a fi continuŭ.

continuitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
continuitáte (-nu-i-) s. f., g.-d. art. continuitắții; pl. continuitắți

continuitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
continuitate f. 1. legătură neîntreruptă a părților unui tot: soluțiune de continuitate, orice diviziune a părților mai înainte continue; 2. durată continuă.

continuitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONTINUITÁTE, continuități, s. f. Faptul, însușirea de a fi continuu, starea a ceea ce este continuu. [Pr.: -nu-i-] — Din fr. continuité, lat. continuitas, -atis.