contișor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTIȘÓR, contișoare, s. n. (
Fam.; rar) Socoteală mică, neînsemnată; sumă mică de plată. –
Cont +
suf. -ișor.contișor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)contișór (rar)
s. n.,
pl. contișoárecontișor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONTIȘÓR, contișoare, s. n. (
Fam.; rar) Socoteală mică, neînsemnată; sumă mică de plată. —
Cont +
suf. -ișor.