contextualitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTEXTUALITÁTE s. f. (Rar) Ansamblu de împrejurări, de circumstanțe într-un anumit moment. [
Pr.:
-tu-a-] –
Contextual +
suf. -itate,contextualitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONTEXTUALITÁTE s. f. (Rar) Ansamblu de împrejurări, de circumstanțe într-un anumit moment. [
Pr.: -
tu-a-]
— Contextual +
suf. -itate.