constitui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONSTITUÍ, constítui, vb. IV.
1. Tranz. și
refl. A (se) alcătui, a (se) forma, a (se) înființa, a (se) organiza.
2. Tranz. A avea valoare de..., a fi considerat ca...; a reprezenta.
3. Refl. (
Jur.; în
expr.)
A se constitui parte civilă = a formula pretenții de despăgubire față de acuzat într-un proces penal. – Din
fr. constituer, lat. constituere.constitui (Dicționar de neologisme, 1986)CONSTITUÍ vb. IV. 1. tr. A forma, a alcătui, a reprezenta. ♦ A avea valoare de..., a fi considerat ca...
2. refl. A se înființa, a se întemeia. ◊ (
Jur.)
A se constitui parte civilă = a formula pretenții de despăgubire împotriva acuzatului. [P.i.
constítui și
constituiesc, 3,6
-ie. / < fr.
constituer, cf. lat.
constituere].
constitui (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONSTITUÍ vb. I. tr., refl. a (se) forma, a (se) organiza, a (se) întemeia, a (se) înființa. II. a se ~ parte civilă = a formula pretenții de despăgubire împotriva acuzatului. (< fr.
constituer, lat.
constituere)
constitui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)constituí (a ~) vb.,
ind. prez. 3
constítuie, imperf. 3
sg. constituiá; conj. prez. 3
să constítuieconstitui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONSTITUÍ, constítui, vb. IV.
1. Tranz. și
refl. A (se) alcătui, a (se) forma; a (se) înființa, a (se) întemeia, a (se) organiza.
2. Tranz. A avea valoare de..., a fi considerat ca...; a reprezenta.
3. Refl. (
Jur.; în
expr.)
A se constitui parte civilă = a formula pretenții de despăgubire față de acuzat într-un proces penal. — Din
fr. constituer, lat. constituere.constituĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*constítuĭ și
-ĭésc, a
-í v. tr. (lat.
constitúere, d.
con-, împreună, și
statúere, a pune, a așeza, a hotărî. –
Eŭ constituĭ, tu constituĭ; el, eĭ constituĭe, să constituĭe. V.
destituĭ, statut). Formez esența unuĭ lucru:
sufletu și corpu constituĭe omu. Organizez:
a constitui o societate. Asignez, daŭ, vorbind de procurarea uneĭ sume:
a constitui o zestre, o rentă. Constituĭ captiv, arestez. V. refl.
Mă constituĭ captiv, mă predaŭ.
constituì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)constituì v.
1. a face un tot din diferite părți:
sufletul și corpul conștitue omul; 2. a fi o parte esențială din:
bogăția nu constitue fericirea omului; 3. a stabili, a organiza:
a constitui o societate; 4. a se constitui prizonier, a se preda însuș justiției.