constituant - explicat in DEX

constituant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONSTITUÁNT, -Ă, constituanți, -te, adj. Privitor la constituție; constitutiv. ◊ Adunare constituantă = adunare formată din reprezentanți aleși de cetățeni, după anumite norme, pentru a vota sau a modifica constituția. [Pr.: -tu-ant] – Din fr. constituant.

constituant (Dicționar de neologisme, 1986)
CONSTITUÁNT, -Ă adj. Care constituie, constitutiv. ◊ Adunare constituantă = adunare reprezentativă care are sarcina de a vota sau de a modifica constituția. [Pron. -tu-ant. / < fr. constituant].

constituant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONSTITUÁNT, -Ă adj. referitor la constituție. ♦ adunare ~ă = adunare reprezentativă care are sarcina de a elabora, de a modifica o constituție. (< fr. constituant)

constituant (Dicționaru limbii românești, 1939)
*constituánt, -ă adj. (fr. constituant). Constitutiv: părțile constituante (Rar). Adunare constituantă (saŭ ca s. f. numaĭ constituantă), adunare de deputațĭ și senatorĭ p. a stabili o constituțiune politică (cum aŭ fost statele generale convocate la 1789 în Francia saŭ cea care, la 1866, a votat constituțiunea Româniiĭ).

constituant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
constituánt (referitor la constituție) (-tu-ant) adj. m., pl. constituánți; f. constituántă, pl. constituánte

constituant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
constituant a. ce conștitue, ce intră în compozițiune: părțile constituante ale unui corp; Putere constituantă, care singură are dreptul a stabili sau a schimba Constituțiunea țării; Adunare constituantă, care are misiunea de a face o constituțiune politică: Constituanta din 1866 votă Constituțiunea Principatelor-Unite, devenită în urmă legea fundamentală a Regatului României.

constituant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONSTITUÁNT, -Ă, constituanți, -te, adj. Privitor la constituție; constitutiv. ◊ Adunare constituantă v. adunare. [Pr.: -tu-ant] — Din fr. constituant.