constituent - explicat in DEX

constituent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONSTITUÉNT, -Ă, constituenți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care intră în constituția unui întreg. 2. S. n. Fiecare dintre substanțele care intră într-un sistem fizico-chimic. [Pr.: -tu-ent] – Din fr. constituant.

constituent (Dicționar de neologisme, 1986)
CONSTITUÉNT, -Ă adj. Care intră în constituția unui întreg. // s.m. Fiecare dintre elementele care formează un tot. ♦ Fiecare dintre substanțele din care este alcătuit un aliaj, o soluție etc. [Pron. -tu-ent. / cf. fr. constituant].

constituent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONSTITUÉNT, -Ă I. adj. component, constitutiv. II. s. n. fiecare dintre elementele care formează un ansamblu. ◊ fiecare dintre substanțele care intră într-un sistem fizico-chimic. (< fr. constituant)

constituent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
constituént¹ (constitutiv, component) (-tu-ent) adj. m., pl. constituénți; f. constituéntă, pl. constituénte

constituent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!constituént² (-tu-ent) s. m., pl. constituénți

constituent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONSTITUÉNT, -Ă, constituenți, -te, adj., s. m. 1. Adj. Care intră în structura, în alcătuirea unui întreg. 2. S. m. Fiecare dintre substanțele care alcătuiesc un sistem fizico-chimic. [Pr.: -tu-ent. — Pl. și: (n.) constituente] — Din fr. constituant.