constituire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONSTITUÍRE, constituiri, s. f. Acțiunea de
a (se) constitui; alcătuire, formare; întemeiere, înființare, organizare. –
V. constitui.constituire (Dicționar de neologisme, 1986)CONSTITUÍRE s.f. Acțiunea de a (se) constitui; formare, alcătuire. ♦ Întemeiere, înființare. [<
constitui].
constituire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)constituíre s. f.,
g.-d. art. constituírii; pl. constituíriconstituire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONSTITUÍRE, constituiri, s. f. Acțiunea de
a (se) constitui; alcătuire, formare; întemeiere, înființare, organizare. —
V. constitui.