constatà - explicat in DEX

constata (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONSTATÁ, constát, vb. I. Tranz. A stabili situația sau starea unui lucru, existența unui fapt, a unui adevăr etc. – Din fr. constater.

constata (Dicționar de neologisme, 1986)
CONSTATÁ vb. I. tr. A stabili realitatea, adevărul unui fapt, starea unui lucru. [P.i. constát. / < fr. constater, cf. it. constatare, lat. constat – este sigur].

constata (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONSTATÁ vb. tr. a stabili realitatea, adevărul unui fapt, starea unui lucru; a remarca, a sesiza. (< fr. constater, it. constatare)

constata (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
constatá (a ~) vb., ind. prez. 3 constátă

constatà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
constatà v. 1. a stabili adevărul unui fapt; 2. a consemna într’un act.

constata (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONSTATÁ, constát, vb. I. Tranz. A stabili situația sau starea unui lucru, existența unui fapt, a unui adevăr etc. — Din fr. constater.