constantan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONSTANTÁN s. n. Aliaj de cupru și de nichel, cu coeficient de dilatare mic și rezistență specifică mare, întrebuințat la confecționarea rezistențelor electrice, a reostatelor, a termoelementelor etc. – Din
fr. constantan.constantan (Dicționar de neologisme, 1986)CONSTANTÁN s.n. Aliaj de cupru și nichel cu coeficient de dilatare mic și rezistență specifică mare, întrebuințat la fabricarea rezistențelor electrice. [< fr.
constantan].
constantan (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONSTANTÁN s. n. aliaj de cupru și nichel cu rezistivitate mare și constantă. (< fr.
constantan)
constantan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)constantán s. n.constantan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONSTANTÁN s. n. Aliaj de cupru și de nichel, cu coeficient de dilatare mic și rezistență specifică mare, folosit la confecționarea rezistențelor electrice, a reostatelor, a termoelementelor etc. — Din
fr. constantan.