constant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONSTÁNT, -Ă, constanți, -te, adj.,
s. f. 1. Adj. Care rămâne neschimbat; invariabil, statornic. ◊
Capital constant = parte a capitalului investită în mijloacele de producție care nu-și schimbă mărimea valorii în procesul de producție.
2. S. f. (
Mat.) Mărime a cărei valoare rămâne neschimbată.
3. S. f. Mărime care caracterizează un fenomen, un aparat, o substanță etc. – Din
fr. constant, lat. constans, -ntis.