consolidator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONSOLIDATÓR, -OÁRE, consolidatori, -oare, adj. Care consolidează, întărește; întăritor, de sprijin; consolidant. –
Consolida + suf. -tor.consolidator (Dicționar de neologisme, 1986)CONSOLIDATÓR, -OÁRE adj. Care consolidează; întăritor, de sprijin; consolidant. [<
consolida +
-tor].
consolidator (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONSOLIDATÓR, -OÁRE adj. care consolidează. (< consolida + -tor)
consolidator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)consolidatór adj. m.,
pl. consolidatóri; f. sg. și
pl. consolidatoáreconsolidator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONSOLIDATÓR, -OÁRE, consolidatori, -oare, adj. Care consolidează, întărește; întăritor, de sprijin; consolidant. —
Consolida +
suf. -tor.