conservà - explicat in DEX

conserva (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONSERVÁ, consérv, vb. I. Tranz. 1. A menține un aliment în stare nealterată, efectuând operația de conservare (2). 2. A păstra, a păzi. ♦ Refl. A se menaja. – Din fr. conserver, lat. conservare.

conserva (Dicționar de neologisme, 1986)
CONSERVÁ vb. I. tr. 1. A păstra nealterat datorită unui anumit tratament; a păstra alimente sub formă de conserve. 2. A păstra, a păzi. ♦ refl. A se menaja. [P.i. consérv. / < fr. conserver, cf. it., lat. conservare].

conserva (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONSERVÁ vb. I. tr. 1. a păstra ceva nealterat datorită unui anumit tratament; a împiedica alterarea, sub acțiunea unor agenți atmosferici sau biologici, a unor produse alimentare perisabile. 2. a păstra, a păzi. II. refl. a se menaja. (< fr. conserver, lat. conservare)

conserva (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
conservá (a ~) vb., ind. prez. 3 consérvă

conservà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
conservà v. 1. a menține în bună stare: a-și conserva sănătatea; 2. a ținea în casă pe cineva sau ceva.

conserva (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONSERVÁ, consérv, vb. I. Tranz. 1. A menține un aliment în stare nealterată, efectuând operația de conservare (2). 2. A păstra, a păzi. ♦ Refl. A se menaja. — Din fr. conserver, lat. conservare.