consens (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONSÉNS, consensuri, s. n. Înțelegere, acord, identitate de păreri. – Din
lat. consensus.consens (Dicționar de neologisme, 1986)CONSÉNS s.n. Înțelegere, acord, identitate de păreri, armonie. [< lat.
consensus].
consens (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONSÉNS s. n. înțelegere deplină, acord, identitate de opinii. (< lat., fr.
consensus)
consens (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)conséns s. n.,
pl. consénsuriconsens (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONSÉNS, consensuri, s. n. Înțelegere, acord, identitate de păreri. —
Din lat. consensus.