conservare - explicat in DEX

conservare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONSERVÁRE, conservări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) conserva și rezultatul ei. ◊ Instinct de conservare = instinct de apărare pe care îl manifestă omul și animalele în scopul menținerii ființei proprii. 2. Tratament la care sunt supuse unele produse perisabile pentru a le feri de alterare (uscare, sterilizare, congelare, refrigerare etc.). – V. conserva.

conservare (Dicționar de neologisme, 1986)
CONSERVÁRE s.f. Acțiunea de a conserva; conservațiune. ◊ Instinct de conservare = instinct de apărare la om și la animale, care are ca scop menținerea ființei proprii. [< conserva].

conservare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONSERVÁRE s. f. 1. acțiunea de a conserva. ♦ instinct de ~ = instinct de apărare la om și la animale, care are ca scop menținerea ființei proprii. 2. tratament la care sunt supune unele produse perisabile spre a nu se altera. (< conserva)

conservare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
conserváre s. f., g.-d. art. conservắrii; pl. conservắri

conservare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONSERVÁRE, conservări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) conserva și rezultatul ei. ◊ Instinct de conservare = instinct de apărare la om și animale în scopul menținerii ființei proprii. 2. Tratament care constă în uscare, sterilizare, congelare, refrigerare etc. a unor produse perisabile (alimente, lemne, piei etc.) pentru a le feri de alterare. V. conserva.