consemnațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONSEMNAȚIÚNE, consemnațiuni, s. f. Operație prin care o persoană fizică sau juridică dispune păstrarea unei sume de bani pe numele și la dispoziția altei persoane la o instituție autorizată în acest scop; consemnare. ◊
Casa de economii și consemnațiuni = instituție centrală la care oamenii își pot depune economiile pentru păstrare și valorificare. [
Pr.:
-ți-u-] – Din
fr. consignation (refăcut după
semn).