consemnare - explicat in DEX

consemnare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONSEMNÁRE, consemnări, s. f. Acțiunea de a consemna și rezultatul ei; înregistrare, notare. ♦ Consemnațiune. – V. consemna.

consemnare (Dicționar de neologisme, 1986)
CONSEMNÁRE s.f. Acțiunea de a consemna și rezultatul ei; însemnare, notă, înregistrare; consemnațiune. [< consemna].

consemnare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
consemnáre (înregistrare) s. f., g.-d. art. consemnắrii, pl. consemnắri

consemnare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONSEMNÁRE, consemnări, s. f. Acțiunea de a consemna și rezultatul ei; însemnare, înregistrare, notare. ♦ Consemnațiune. — V. consemna.