conidie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONÍDIE, conidii, s. f. Spor imobil care asigură înmulțirea asexuată a ciupercilor mai evoluate. – Din
fr. conidie.conidie (Dicționar de neologisme, 1986)CONÍDIE s.f. (
Bot.) Spor care asigură reproducerea asexuată la ciuperci. [< fr.
conidie, cf. gr.
konis – praf].
conidie (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONÍDIE s. f. spor care asigură reproducerea asexuată a ciupercilor. (< fr.
conidie)
conidie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)conídie (-di-e) s. f.,
art. conídia (-di-a), g.-d. art. conídiei; pl. conídii, art. conídiile (-di-i-)conidie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONÍDIE, conidii, s. f. Spor imobil care asigură înmulțirea asexuată a ciupercilor evoluate. — Din
fr. conidie.